Bursucul

Origine Bursuc

Este un animal adaptat de minune mediului arid-desertic. Mellivora capensis, denumirea sa din tratate zoologice se traduce prin "Mancatorul de miere din zona Capului". Dar vajnicul carnivor de categorie mica este beneficiarul unui adevarat bagaj de nume, toate cu trimitere directa la caracterul si obiceiurile sale. Bunaoara, datorita pasiunii sale neostoite pentru mierea si larvele albinelor, in unele parti ale lumii i se spune bursuc melivor. Sud-africanii il cunosc sub titulatura afrikaans de ratel, iar zoologii din toata lumea s-au decis sa-i zica bursuc agresiv african. Bursucul mai este numit si viezure.

Bursucul (numit in taxonomie Meles meles) este un animal omnivor, hănindu-se cu fructe, seminţe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol) etc.

Spre deosebire de alte animale şi mai ales de vulpe, bursucul este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar şi la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7-8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii şi pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate şi înlocuite cu altele noi. Mania bursucului pentru curăţenie este folosită uneori de vulpe care, pentru a obţine o vizuină nouă fără efort, se “uşurează” de câteva ori la intrarea vizuinii bursucului, făcându-l să se mute (fireşte, dacă nu este prinsă “în flagrant”).

Hrana Bursuc

Bursucii agresivi sunt demonii nelinistiti ai desertului, dupa cum aminteste folclorul arab. Fie zi sau noapte, nu conteaza, activitatea micului criminal incepe imediat de cum se trezeste. Inca din acel moment este stapanit de o foame macinatoare. Mirosul sau este foarte dezvoltat, fiind principala sa arma in nesfarsitele-i peregrinari dupa prada. Nu exista ghinion mai mare pentru nefericitele victime decat acela de a avea un ratel pe urmele lor. Aceasta deoarece mini-fiara este mai tenace decat un bullterrier si mai devreme sau mai tarziu se va ospata cu vietatea lipsita de noroc. Are o lista de bucate foarte mare chiar pentru un animal pradator, cercetatorii descoperind peste 60 de specii de animale care-i cad prada. Baza o fac reptilele si mamiferele. In rest, sub coltii sai sangereaza fara deosebire, soareci, gerbili, porci spinosi, iepuri, dihori, pui de vulpe, sacal, pisica de desert si chiar vitei de antilope mari precum kudu sau gnu. Ouale si puii de pasari sunt alte delicatese cu care se infrupta ratelul, deoarece micul pachet de muschi cu colti si gheare este un catarator dibace. Daca a descoperit o ferma de gaini, atunci bursucul intra in extaz! Sigur va gasi el o cale de intrare... Daca nu, isi va face una. 

Aspect Bursuc

Viezurele are 60 pana la 80 cm lungime si coada de 15-20 cm. Este usor de recunoscut datorita aspectului indesat, al botului alungit si, mai ales, a dungilor albicioase care merg de la bot spre coada. Totusi desenul blanii este destul de variabil. Are o inteligenta uimitoare si un curaj remarcabil. Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulti, decat prin marime. Viezurele traieste 15 ani. Mormaie si pufaie csnd este atacat, plange (tipa) cand este prins - similar iepurelui.

Bursucul trăieşte 15 ani. Mormăie şi pufăie când este atacat, plânge (ţipă) când este prins – similar iepurelui. Trăieşte izolat, căutând femela doar în perioada de împerechere şi, imediat dupa ce aceasta se produce, o părăseşte. Doar mama poate fi văzută, de primavara până toamna, cu puii dupa ea. Perioada de împerechere este iulie – august.

Bursucul petrece iarna hibernând, la fel ca ursul. Dormitează de regulă de pe la sfârşitul lui noiembrie şi până pe la începutul lunii martie.

Comportament Bursuc

Bursucul este un luptator renumit, avand canini mai puternici decat un rottweiler. A fost aruncat in lupte alaturi de bullterrieri si alti caini de paza, cei din urma neavand mari sanse de supravietuire. Bursucul este un animal dat dracului, un luptator inascut care ataca aproape orice animal. Sunt numeroase dovezi cum ataca serpi fara pic de frica. 

Spre deosebire de alte animale si mai ales de vulpe, viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar si la 2 metri sub pamant, cu galerii lungi, de 7-8 m, au prevazute incaperi separate pentru locuit, pentru provizii si pentru excremente, acestea din urma fiind periodic astupate si inlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curatenie este folosita uneori de vulpe care, pentru a obtine o vizuina noua fara efort, se "usureaza" de cateva ori la intrarea vizuinii viezurelui, facandu-l sa se mute (fireste, daca nu este prinsa "in flagrant"). Asemenea intamplari au fost observate de mai multe ori atat de oameni ai padurii cat si de naturalisti. De altfel, simpla instalare a unei vulpi in apropiere determina mutarea viezurelui, care nu suporta duhoarea grea ce apare in zona unui adapost al vulpilor. 

Reproducere Bursuc

Odata ce femela a intrat in calduri, curtea si comportamentul sexual a bursucilor intra intr-o noua dimensiune a violentei. In primul rand, masculii care simt schimbarile hormonale ale femelelor, ajung sa poarte batalii feroce pentru accesul la nurii irezistibili ai frumoasei in alb-negru. Dupa ce masculii rivali au fost batuti si alungati de bad-boy-ul local, acesta isi insfaca de ceafa aleasa inimii pentru a o cara, la propriu, intr-o vizuina sapata in prealabil pentru imperechere. Acolo au loc partide de sex salbatic in care femela este fortata sa satisfaca poftele golanului. in perioada in care cei doi au parte de sex violent, orice alt bursuc fie el femela sau mascul care trece prin dreptul vizuinii, este atacat cu salbaticie si gonit de cei doi "mahalagii" ai desertului. El si Ea stau deseori cu capetele scoase din vizuina inadins pentru a observa alti bursuci care vor fi invariabil atacati. Perioada de concubinaj scandalos se sfarseste dupa doar 4 zile. Acum, femela ramane in vizuina in timp ce mascului colinda neobosit imprejurimile pentru a-si raspandi materialul genetic. Dupa o perioada de gestatie care se intinde pe 153-162 zile, femela naste, la adapostul vizuinii, un singur pui, rareori doi. Puiutii sunt nimic altceva decat replici mai mici ale adultilor, colorati asemanator si cu aceeasi doza nesfarsita de tupeu la purtator. Ucenicia puilor dureaza 14 luni, perioada record in randul mamiferelor carnivore solitare.In tot acest rastimp juniorul trebuie sa invete sa vaneze pe cont propriu si mai ales sa dea dovada de agresivitate catre orice animal, dupa buna traditie a familiei! Cand sunt mici, mama-i poarta in gura atunci cand iese pentru expeditii de vanatoare. Odata ce puiul a mai prins vlaga, se tine neincetat dupa mama sa pentru a invata tainele supravietuirii intr-un mediu aspru si ostil. In afara de tehnicile de vanatoare, micul ratel trebuie neaparat sa deprinda arta de a sapa instantaneu o vizuina care sa-i ofere protectie atunci cand soarele este prea puternic pentru epiderma sa inca delicata. Un alt pericol de care mama cu pui trebuie sa tina seama este acela al masculilor solitari care obisnuiesc sa ucida si sa manance orice pui nepazit.

• La aprovizionare participă de obicei mai mulţi bursuci. Unul mai în vârstă se culcă pe spate cu picioarele ridicate sus. Ceilalţi bursuci încarcă "remorca" cu porumb sau struguri. Apoi, ceilalţi bursuci îl târăsc pe jos până la vizuină unde descarcă "remorca".
• În ţara noastră bursucul populează regiunile păduroase de la şes până la munte. Bursucul sau viezurele este de mărimea unui câine (20-25 kg), uneori chiar mai mult. Este un animal care iarna hibernează în vizuină.
• Burusucul trăieşte între 12 și 18 ani. Glasul bursucului este un mârâit puternic. Are foarte dezvoltat auzul, însă simţul este slab.
• Trăieşte aproape tot timpul în vizuină, mai puţin noaptea, când îşi procură hrana. Ziua mai iese în faţa vizuinii atunci când este frig şi a ieşit soarele. Nu este adevărat că vulpea îi "spurcă" vizuina, însă fapt foarte curios poate locui în aceeaşi vizuină cu vulpea, în galerii care au cotloane diferite.
• Este matur la vârsta de doi ani, căţelitul are loc în mai-iunie, fată în ianuarie-februarie câte 4-7 pui orbi, care deschid ochii peste 30-35 de zile.
• Pui sunt pe cont propriu după 6 luni. Masculul nu ajută la hrănirea puilor. Produce pagube însemnate în terenurile populate cu cocoşi de munte, cocoşi de mesteacăn, fazani şi potârnichi.
• De asemenea bursucul este cel mai agresiv mamifer de pe planeta. Cartea Recordurilor Guinness îl menţionează de asemenea ca fiind „cel mai neînfricat animal din lume”.
• Bursucii melivori îşi folosesc ghearele mari şi puternice pentru a distruge termitierele, pentru a rupe gardurile de sârmă ale coteţelor de păsări şi, mai ales, pentru a face ravagii în cuiburile de albine. Cele care îi conduc la acestea din urmă sunt păsările-mierar, care emit strigăte sonore atunci când găsesc unul şi se înfruptă şi ele după ce bursucul melivor s-a săturat.