Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
Anatomia Animalelor, Etiomorfopatologie Veterinară, Histologie, Boli infecțioase, Chirurgie Veterinară, Expertiza sanitar-veterinară, Epizootologie, Microbiologie și Imunologie, Fiziologie Veterinară, Farmacologie Veterinară, Obstetrică și Ginecologie Veterinara, Biotehnologii în Reproducția Animalelor, Parazitologie, Terapie Veterinară, Semiologie și Imagistică Veterinară, Stomatologie Veterinară.
Paunul se gaseste in sudul Asiei, in Congo in Africa si in insulele Hawaii. Aceasta pasare prefera locurile calduroase si cu multi copaci in jur.paunul
Frumusetea paunului este legendara. Acesta are un corp bine facut, specific pasarilor, un gat lung si subtire care se termina cu un un cap mic.
Penele paunului sunt viu colorate in nuante stralucitoare de auriu, verde sau albastru, amestecate cu maro sau negru. Masculul este mult mai colorat decat femela, care mentine totusi aceleasi nuante ale penelor. O alta diferenta intre sexe la aceasta pasare este coada. In cazul masculului aceasta este multicolora si foarte mare, iar a femelei este mai mica si in culori mai pale.
Contrastand cu aceasta coada, corpul paunului nu este mai mare decat cel al unei rate, greutatea pe care o atinge fiind de doar 1-2 kg.
Rase de pauni:
- paun alb
- paun baltat
- paun umeri negri
Paunul nu are o locuinta stabila, contruindu-si cuibul pe pamant sau in copaci mai micuti. Se hraneste cu seminte, insecte, viermi, broaste, soparle si serpi mici. Nu poseda abilitati in a se apara, neavand multi dusmani. Principalul lui atu este frumusetea, aceasta constituind o cauza principala pentru care este vanat de catre oameni.
Interesant in ceea ce-l priveste pe paun este modul in care isi rasfira coada, dand dovada de multa mandrie. Acest procedeu este folosit si in ritualul imperecherii.
Paunii sunt pasari foarte rezistente, dar si tare grijulii, calitati care ii ajuta sa traiasca 40 sau chiar 50 de ani. De altfel, ei devin maturi dupa numai doi ani, varsta incepand cu care paunita depune in cuib oua fertile (din care pot iesi pui). Ouatul pentru clocit incepe, de obicei, in aprilie, femela facand cate un ou pe zi si depunand in total intre 7 si 10 – in salbaticie. In cazul in care acestea sunt adunate pentru clocirea in incubator, o paunita poate face chiar si 30 de oua (bej-maro, de marimea celor de curca). In libertate, femela isi face cuibul intr-un loc acoperit de buruieni inalte sau inconjurat de tufe si arbusti, pentru a nu fi descoperit usor de ratoni, dihori, sconcsi, oposumi sau alte mamifere care ii mananca ouale. Cuibul este o adancitura „sapata” in pamant cu ghearele si „captusita” cu iarba, destul de vulnerabil la atacul vulpilor, coiotilor sau cainilor vagabonzi.
Ouale paunitelor captive pot fi clocite – timp de 28 de zile - chiar si de rate sau gaini, aceasta metoda fiind adoptata de crescatorii care vor sa scoata mai multi pui de paun in acelasi timp. De asemenea, in crescatoriile specializate, ouale se clocesc artificial, in incubatoare.
In privinta hranei, paunii nu sunt exotici, fiind absolut nepretentiosi: mananca boabe de porumb, ovaz, seminte de floarea-soarelui, iarba (chiar si papadie!), insecte etc. Cam acelasi „meniu” pe care il au si pasarile domestice din orice ograda de gospodar roman... Mai mult decat atat: atunci cand niste crescatori americani mai excentrici i-au tentat cu mancare pentru caini si pisici, paunii s-au pus pe ciugulit cu pofta bobitele respective!