Soarecele de camp

Este foarte asemanator cu soarecele de casa. Traieste in marii colonii in galerii sapate in pamant la 30-40 cm adancime. Galeriile comunica la exterior prin mai multe gauri. Soarecii au activitate atat ziua cat si noaptea pe toata durata anului. O femela naste pana la 8 pui, de 4-7 ori pe an. 

Soarecele de camp fac parte din familia rozatoarelor de talie redusa, el fiind ca si specie un animal sociabil ce traieste in familii numeroase. Are corpul mai robust decit cel al soarecelui de casa, cu o lungime de 9-13 mm., coada este relativ scurta, avand doar 2,5-4,5 mm. lungime. De asemenea, picioarele sint scurte, de numai 1.5-2 mm.. Greuta­tea corpului este cuprinsa intre 16 si 62 de grame. Urechile au ca si caracteristica ca sunt mici si largi, cu o dunga de peri care coboara de pe crestet spre coada. Cu­loarea blani este cafenie bruna pe partea dorsala si alba cenusie cu nuante galbui pe partea centrala, iar intre cele doua zone de culoare nu exista o delimitare clara.

Ca si mod de hranire, se hraneste cu ierburi si diverse seminte si sunt activi tot timpul anului. Se reproduc tot anul, femela de soarece de camp avind 9-13 fatari a cate 4-8 pui fiecare, deci este foarte prolific, pentru a compensa durata mica de viata, de circa un an. Este vinat de vulpe, dihor si pasarile rapitoare de noapte.
Este daunator pentru culturi si pentru oameni pentru ca in timpul ierni se retrag din galerii in locurile incalzite unde isi petrec iarna. Fiind activi tot timpul anului sunt capabili de stricaciuni mari in halele de produse si in locuinte, in cautarea de mancare si de locuri de cuibarit. Totodata pot produce stricaciuni insemnate in culturile de cartof si grau.
Daca primavara vine mai greu, pot sa ramana mai mult timp in locuinte unde se pot si inmulti, iar in perioada de toamna sunt activi la exterior, pana cand solul incepe sa fie acoperit de zapada si temperatura scade sub 0 grade timp de mai multe zile.

Soarecii de camp sunt la fel de daunatori ca cei de casa. Cand au populatii mari, soarecii de camp produc pagube mari in culturi atat la suprafata prin roaderea partilor aeriene ale plantelor cat si in sol prin distrugerea radacinii plantelor. Acestia pot compromite chiar si o recolta intreaga de cereale precum si de plante ca dovlecii, ceapa, rosiile

Atacul de toamna se manifesta imediat dupa rasarirea graului( sau altei culturi), plantele sunt roase avand aspect de pasunare. Atacul se poate continua si in iarna daca solul nu este acoperit cu zapada iar temperaturile sunt mai mari de 0 grade C, precum si la desprimavarare. 

O alta perioada a atacului este între formarea bobului si recoltare. In lan se pot observa fire de grau cu spicul retezat de la baza. In lanurile atacate se evidentiaza cararile pe unde circula soarecii. 

COMBATEREA ROZATOARELOR

Datorita particularitatilor bioecologice expuse, succesul in actiunile de prevenire si combatere a rozatoarelor este greu de obtinut, fiind conditionat de unii factori importanti.

- cunoasterea amanuntita a modului lor de viata si de hrana; 
- pregatirea profesionala, instruirea si atestarea specialistilor deratizatori; 
- spiritul de observatie, pasiunea si devotamentul celor antrenati in operatiuni de deratizare.

In ansamblul acestor actiuni, sunt de retinut: 

Masuri de combatere chimica. 

Acestea constau in utilizarea unor substante chimice, cu actiune de intoxicare rapida sau lenta, care trebuie sa intruneasca anumite calitati si sa prezinte garantia eficacitatii rodenticide, dupa cum urmeaza: 

- sa fie toxice numai pentru rozatoare, 
- sa fie absorbite repede si in totalitate in organismul rozatoarelor si sa se elimine cat mai greu, pentru ca moartea sa sa se produca lent, dupa cateva zile, ca sa nu creeze panica sau sa alarmeze pe ceilalti sobolani, care astfel sesizati, nu mai consuma substantele toxice sau parasesc terenul supus deratizarii; - sa fie usor de preparat si conditionat, ca pulbere pentru prafuirea galeriilor sau ca momeli alimentare.

Critox ( 30% sulf) ; un cartus funigen / galerie. Babolna Bio Ungaria

Instrucţiuni de folosire: Pentru combaterea rozătoarelor (ex.: şoarecilor de câmp) care sunt în galerii săpate în pământ. 

Pentru fiecare galerie folosim un patron fumigen. Capătul patronului se aprinde, se amplasează rapid în galerie şi se astupă cu pământ astfel ca odată cu arderea conţinutului să se formeze gazul toxic. 

Dintr-un patron fumigen se degajă o cantitate de gaz aproximativ 150-250 litri ce umple galeriile şi cauzează moartea rozătoarelor în 3-4 zile.

în urma acestei acţiuni galeriile rămase pot fi din nou folosite de rozătoare, acţiunea de distrugere a rozătoarelor poate fi repetată.