Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
Anatomia Animalelor, Etiomorfopatologie Veterinară, Histologie, Boli infecțioase, Chirurgie Veterinară, Expertiza sanitar-veterinară, Epizootologie, Microbiologie și Imunologie, Fiziologie Veterinară, Farmacologie Veterinară, Obstetrică și Ginecologie Veterinara, Biotehnologii în Reproducția Animalelor, Parazitologie, Terapie Veterinară, Semiologie și Imagistică Veterinară, Stomatologie Veterinară.
Cine nu cunoaşte simpaticul ghem viu de ţepi care iese agale la plimbare la ceas de seară? Este unul dintre primele animale cu care luăm contact încă din copilărie, fiind o figură omniprezentă în basme, poveştie, şi mai nou, desene animate. Dincolo de prima impresie, ariciul este un animal de-a dreptul fascinant, cu un mod de viaţă interesant şi cu un rol de mare importanţă în ecosistemele din care face parte. Dar, dincolo de mitologia sa absolut surprinzătoare şi de informaţiile de ordin strict zoologic, veţi (re)descoperi un animal tot mai des încolţit şi periclitat de acţiunile nesăbuite ale omului. Aricii trebuie să supravieţuiască! Fără ei lumea ar deveni mai săracă, iar toamna şi-a pierde din farmec...
Cele mai întâlnite specii de arici sunt: ariciul algerian, ariciul african, ariciul indian, ariciul cu "patru degete" și ariciul alb pântecos. Aricii africani s-au adaptat cel mai bine vieții alături de oameni, fiind cea mai întâlnită specie.
Înainte de a achiziționa un arici ca animal de companie, trebuie să știm câteva lucruri despre el, pentru a avea un arici fericit și bine îngrijit.
Fiind un animal solitar, are nevoie de un spațiu doar pentru el, fiind recomandată ținerea lui într-un acvariu sau o cușcă mare. Pentru că este foarte jucăuș, are nevoie de locuri unde să se ascundă, un ghiveci de flori spart sau o căsuță anume pentru arici, puse în acvariu sau în cușcă, sunt o completare perfectă. Dacă îi amenajăm un mic bazin se va distra și se va curăța în același timp.
Prima caracteristică pe care o atribuim ariciului este mantia de țepi, care apără ariciul de intemperii și de prădători. În plus au un rol esențial în limbajul corporal. Aricii tineri schimbă țepii de pui de 3-4 ori, pentru a-i înlocui cu cei de adult. Procesul durează până spre 5-6 luni și este destul de dureros. Nu trebuie să-i mângâiem țepii și să-l întoarcem pe spate în această perioadă. O baie caldă cu un șampon pe bază de fulgi de ovăz îi va alina durerea.
Aricii experimentează diverse sentimente pe care le exprimă prin intermediul țepilor. Când se simt amenințați se adună ghem, cu țepii ridicați. Când doar țepii de pe spinare sunt ridicați înseamnă că animalul este speriat. Dacă doar țepii de pe creștet sunt ridicați, ariciul este nesigur și precaut. Bineînțeles, când țepii sunt culcați pe corp, relaxați, înseamnă că ariciul se simte în siguranță și este încrezător. Trebuie evitate zgomotele și agitația în jurul ariciului, acesta speriindu-se foarte ușor, după cum se menționează pe .www.zooland.ro.
La fel ca multe alte animale sălbatice aflate în captivitate, și ariciul poate lua peste măsură în greutate. Micul dejun trebuie să fie mai bogat, el fiind mai activ în această parte a zilei, iar, în rest, are nevoie doar de mici gustări, dar fără a exagera. Alimentația trebuie să fie bogată în proteine și săracă în grăsimi. Meniul unui arici cuprinde: muște, melci, insecte, viermi, fructe, râme, greieri sau mâncare din comerț specială pentru aceste micuțe mamifere. Trebuie să aibă apă la dispoziție într-un castronaș adânc împrospătată mereu.
Asemenea urșilor, aricii hibernează pe timpul iernii. În captivitate, dacă temperatura scade sub 24 de grade Celsius, ariciul crede că e iarnă și intră în hibernare. Dacă temperatura trece de 30 de grade Celsius îi provoacă stres și o stare de moleșeală.
În sălbăticie, aricii au o speranță de 2-4 ani. Din fericire, în captivitate, speranța de viață a ariciului a crescut până la 6-7 ani, recordul fiind stabilit de un arici care a trăit 17 ani, la o fermă din Franța, potrivit www.animalutul.ro. Ariciul ca animal de companie trebuie dus la veterinar pentru controale periodice.
Puii ariciului se nasc cu tepii chiar sub piele, acestia incepand sa apara in 24 de ore de la nastere.
Tepii ariciului nu sunt taiosi sau otravitori. O saliva spumoasa este eliberata pe ei, aceasta servind doar la iritarea pradatorilor.
Cu siguranţă cel mai importan atribul al ariciului rămân ţepii săi. Aceştia nu sunt altceva decât fire de păr cu specializare extremă. Sunt de fapt fire de păr modificate, goale în interior, rigidizate datorită cantităţii mari de keratină din compoziţia lor.
Aricii au în medie între 5.000-6.000 ţepi, poziţionaţi pe spate, gât, ceafă şi laturile corpului.
Ţepii nu sunt veninoşi şi nici nu prezintă margini dinţate mărunt, precum cei ai porcilor spinoşi; în consecinţă, pot fi scoşi uşor din răni. Dacă este foarte stresat sau bolnav, ariciul îşi poate pierde ţepii.
Aricii au o abilitate unică în regnul animal.
Datorită unei musculaturi specializate, sunt capabili să se ghemuiască foarte mult, până când iau forma aproximativă a unei sfere. Pielea largă a ariciului se extinde, acoperind inclusiv capul şi expunând toţi ţepii care, în această poziţie de apărare, sunt orientaţi spre exterior.
BOOSTER MEDIA SRL, CUI 31318579, J15/159/2013
