Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
Anatomia Animalelor, Etiomorfopatologie Veterinară, Histologie, Boli infecțioase, Chirurgie Veterinară, Expertiza sanitar-veterinară, Epizootologie, Microbiologie și Imunologie, Fiziologie Veterinară, Farmacologie Veterinară, Obstetrică și Ginecologie Veterinara, Biotehnologii în Reproducția Animalelor, Parazitologie, Terapie Veterinară, Semiologie și Imagistică Veterinară, Stomatologie Veterinară.
Iacul (Poephagus grunniens) este un mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă. Specie de vite Bos grunniens, familia Bovidae, care traiește în turme sălbatice în Tibet, la altitudini mari. Atinge o înălțime la greabăn de circa 2 m, are păr lung și aspru pe părțile laterale. Are coarne mari, curbate în sus și umeri aduși. Este amenințat cu dispariția.
Afinitatea bhutanezilor pentru carnea de iac este recunoscută. Carnea, în special carnea de iac, constituie principala mâncare pentru non-vegetarieni. Acest animal este cel mai comun în gospodăriile bhutanezilor. Nici o bucățică din acest animal nu este irosită, asemeni bananelor în India. Pe lângă carne, laptele de iac este transformat în brânză, iar pielea este prăjită și servită ca snack-uri la băuturi.
Iacul are o lungime de pana la 3,3 m, o coada de 60 cm si o greutate de pana la 525 kg.
Se intalneste in Sudul si Estul Asiei.CARACTERISTICI
Corpul este acoperit cu puf des de blana moale, foarte incalcita, este acoperit de o blana exterioara in general de culoare maro-inchis spre negru.
Umerii sunt inalti si cocosati, iar perii exteriori sunt extrem de lungi.
In salbaticie ajunge pana la 1,8 m inaltime si poate cantari pana la 1000 de kgCOMPORTAMENT
Iaci sunt animale de turma. Turmele pot conține mai multe sute de indivizi, deși multe sunt mult mai mici. Turmele sunt formate în principal din femei și tineri lor, cu un număr mic de masculi adulți. Masculii rămasi sunt fie solitari, sau traiesc în grupuri mult mai mici, în de șase exemplare.MOD DE HRANIRESe hraneste cu iarba, plante medicinale, muschi, licheni, si rontaie gheta sau zapada ca sursa de apa.REPRODUCERE
Sezonul de imperechere incepe in luna septembrie. Femelele sunt apte de conceptie dupa varsta de 3-4 ani si fata o data la trei ani, in luna aprilie sau iunie, dupa o perioada de gestatie de aproximativ 9 luni. Viteii vor fi dependenti de mame inca un an. Durata medie de viata este de 20 de ani.
Iacul este un animal agresiv, am putea spune ca are o ferocitate aproape iesita din comun, este curajos si gata oricand sa atace animalele de prada sau pe oricine il deranjeaza, de multe ori este agresiv si fata de om. Pe de alta parte acest animal a devenit in timp unul dintre cele mai domesticite animale salbatice de pe continentul Asiei de Sud si Est, unde traieste. Locuitorii cresc acest animal pentru a-l folosi in mod activ in agricultura, sau pentru transportul marfurilor, dar si pentru lana, carne si lapte.
Ştiaţi că.
Primul iac a fost domesticit în jurul anului 1000 î.e.n.
• Numele iacului domesticit (Bos grunniens) înseamnă „bou grohăitor”.
• Iacul sălbatic grohăie numai în perioada de împerechere, iar cel domesticit tot timpul anului.
• Iacul domestic doarme aproximativ o oră pe zi. în stomac, datorită proceselor de descompunere apare o temperatură de aproximativ 40 °C, astfel animalul poate suporta şi gerul de -40 °C, fiind echipat cu „încălzire centralizată”.
BOOSTER MEDIA SRL, CUI 31318579, J15/159/2013
