Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
Anatomia Animalelor, Etiomorfopatologie Veterinară, Histologie, Boli infecțioase, Chirurgie Veterinară, Expertiza sanitar-veterinară, Epizootologie, Microbiologie și Imunologie, Fiziologie Veterinară, Farmacologie Veterinară, Obstetrică și Ginecologie Veterinara, Biotehnologii în Reproducția Animalelor, Parazitologie, Terapie Veterinară, Semiologie și Imagistică Veterinară, Stomatologie Veterinară.
Peştii sunt consideraţi ca fiind grupul cel mai vechi şi cel mai numeros de vertebrate, adaptate exclusiv mediului acvatic. Pentru deplasare se folosesc de înotătoare, perechi şi neperechi, formate din raze scheletice unite printr-o membrană intermediară. Corpul este protejat de solzi de origine dermică, cu structuri diferite. Scheletul este cartilaginos sau osos. Organele principale ale respiraţiei sunt branhiile. Inima este bicamerală, fiind constituită dintr-un atriu şi un ventricul. Organul excretor funcţional este de regulă mezonefrosul şi excepţional pronefrosul. Reproducerea, la majoritatea speciilor, se efectuează prin fecundaţie externă. Din punct de vedere sistematic supraclasa Pisces, include patru clase: Sarcopterygii, Holocephali, Elasmobranchii şi Actinopterygii, din care, numai ultimele două au reprezentanţi în Marea Neagră.
Speciile de peşti caracteristice Mării Negre, sunt sărace atât calitativ (ca număr de specii), cât şi cantitativ (în cadrul fiecărei specii). În general viaţa acestora se desfăşoară în zona litoralului marin. În Marea Neagră, peste 60% din această zonă este cuprinsă între Crimeea şi ţărmul românesc. Unele specii de peşti trăiesc toată viaţa în Marea Neagră, altele migrează din Marea Mediterană la noi, dar există şi fenomenul invers, adică specii care migrează de la noi, spre Bosfor şi Marea Marmara. Alte specii migrează în vederea reproducerii sau pentru nutriţie în apele dulci, în special în fluviile care se varsă în mare, sau în lacurile litorale cu ape salmastre.
Dintre peştii generativ reofili dulcicoli, cu o mare putere de adaptare la variaţiile de temperatură (euritermi) şi de salinitate (eurihalini), cu migraţii din mare în apele dulci ale fluviilor din bazinul Mării Negre sunt Acipenseridele (Sturionii). Sturionii fac parte din ordinul peştilor cu scheletul în parte cartilaginos şi sunt reprezentaţi în arealul bazinului pontico-dunărean prin şase specii, din care două specii de apă dulce: cega (Acipenser ruthenus) şi viza (Acipenser nudiventris) şi patru specii marine: morunul (Huso huso), nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), păstruga (Acipenser stellatus) şi şipul (Acipenser sturio).
Alte specii de peşti marini care intră în Dunăre pentru a se reproduce sunt Clupeidele (scrumbiile). Dintre puzderia de scrumbii, numai scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata), rizeafca (Alosa tanaica) şi gingirica (Clupeonella cultriventris) pot fi considerate ca migratori tipici din mare în apele dulci din bazinul Dunării Inferioare. Clupeidele sunt forme vechi, terţiare. Unele dintre ele au populat vechea Mare Sarmatică, de aceea se găsesc printre ele specii şi varietăţi migratoare în apele dulci ale fluviilor şi râurilor principale. Altele s-au menţinut în mediul marin şi au devenit migratori de tip marin.
Dintre peştii care vizitează rar apele Mării Negre şi ale Dunării este şi anghila (Anguilla anguilla), peşte de apă dulce care face migraţii mari pentru a se reproduce. O altă specie care trăieşte în mare, întâlnindu-se destul de rar este păstrăvul de mare (Salmo labrax) care intră şi în Dunăre pe distanţe destul de mari (700 km).
În apele salmastre ale lacurilor litorale, trăiesc sau pătrund pentru reproducere unele specii migratoare ca: scrumbia albă de mare (Alosa maeotica), aterina (Atherina boyeri), strunghilul (Neogobius melanostomus), guvidul de iarbă (Zosterisessor ophiocephalus), guvidul tărcat (Pomatoschistus marmoratus), guvidul de mare (Ponticola cephalargoides), guvidul de Razelm (Ponticola syrman), ghidrinul (Gasterosteus aculeatus).
Lacurile şi limanurile maritime constituie un mediu adecvat şi pentru chefali, care intră din mare în cârduri numeroase pentru a se hrăni şi reproduce. În apele românesti ale Mării Negre se cunosc patru specii de chefali: labanul (Mugil cephalus), singhilul (Liza aurata), ostreinosul (Liza saliens) şi foarte rar platarinul (Liza ramada). O altă specie care pătrunde din mare în lacurile litorale este şi cambula (Platichthys flesus) iar în lacul Razelm rătăceşte un ciprinid, cunoscut sub numele de tarancă (Rutilus rutilus heckelii).
BOOSTER MEDIA SRL, CUI 31318579, J15/159/2013
