Veverita, animal de companie

Veverița, un animal micuț și foarte activ, jucăuș, sociabil și cu un farmec aparte, ajunge din ce în ce mai des în casele oamenilor.

O veveriță se va împrieteni rapid cu membrii familiei dacă este adoptată când este încă pui. 
 

Veverița este răspândită pe întregul glob pământesc, excepție făcând Madagascar, Australia și regiunile polare. Există peste 300 de specii de veverițe, dintre care amintim: veverița roșcată (Sciurus vulgaris), veverița dungată (Tamias striatus), Ratufa (Ratufa indică) — cea mai mare specie de veveriță cunoscută. 
 

În general, veverița este un animal mic, are corpul zvelt, gâtul distinct, botul alungit, urechile mari, terminate cu smocuri de păr, care iarna devin mai dese și mai lungi, precum și o coadă lungă și stufoasă. Culoarea blăniței diferă în funcție de specie, predominante fiind negru sau gri și roșu-maro, unele specii având și dungi. Corpul ei măsoară între 18 și 23 de cm, iar coada este cuprinsă între 7 — 9 cm. Coada este folosită în comunicarea cu alte veverițe, în păstrarea echilibrului în timpul salturilor, pentru a se încălzi iarna, dar cel mai important rol rămâne acela de "parașută" în săriturile din copaci, potrivit zooland.ro. 
 

Dacă achiziționăm o veveriță ca animal de companie, trebuie să știm ce anume i se potrivește și de ce are nevoie.

Trebuie stiut faptul ca veveritele nu se au bine cu alte animale de companie ca pisicile sau cainii, careau tendinta de a vana veverita si nu de a se juca cu aceasta.

Spre deosebire de alte rozătoare, veverița are nevoie de o cușcă spațioasă, fiind foarte zburdalnică. Dimensiunile medii pentru cușcă sunt: 1m x 0,5m x 1,5. Totuși, cu cât va fi mai mare, cu atât animalul se va simți mai confortabil și se va adapta mai ușor la noul mediu. 
 

În cușcă este indicat să aibă și câteva accesorii: o căsuță, în care veverița să se poată ascunde și să doarmă; crengi de lemn pe care să se cațere (groase de 7-10 cm diametrul), recipiente pentru apă și mâncare; jucării pentru animale, în special confecționate din lemn sau plastic, pe care să le poată roade, dar și o rotiță în care să alerge; talaș și scoarță de copac, pentru fundul cuștii sub care să fie un strat subțire de nisip pentru pisici. Acesta va absorbi atât lichidul cât și mirosul neplăcut.

În ciuda temperamentului ei, veverița este un animal silențios, care își petrece ziua jucându-se, cățărându-se și alergând prin cușcă, iar când va obosi se va retrage în căsuța ei. Se va culca odată cu lăsarea întunericului dormind până dimineața. 
 

O veveriță nu trebuie ținută doar în cușcă. Este indicat să o lăsăm și prin casă, asigurându-ne înainte că nu se poate ascunde în locuri înguste, de unde să fie foarte greu să o recuperăm.

Veverița este un animal curat și își face nevoile într-un singur colț al cuștii. Bolurile pentru apă și mâncare trebuie curățate folosind puțin detergent și clătindu-le foarte bine. Bolul pentru mâncare trebuie șters bine pentru a nu rămâne apă pe el, evitând astfel ca semințele puse în el să se deterioreze. Apa trebuie să fie în permanență proaspătă. 
În mediul natural veverița se hrănește cu semințe, nuci, alune, fructe dar și cu insecte. Un amestec hrănitor pentru veveriță trebuie să conțină semințe pentru păsări și semințe pentru rozătoare. Dieta trebuie să fie variată și echilibrată. Trebuie evitat excesul de semințe de floarea soarelui din cauza conținutului foarte bogat în grăsimi.

Deoarece este animal omnivor, pe lângă semințe consumă viermi de făină, greieri sau insecte speciale pentru păsări, care se găsesc în pet shop-uri. Vitaminele vor fi furnizate din fructe și legume proaspete precum: banane, mere, morcovi, fasole verde, castravete, broccoli, varza, salata etc.

Veverița poate trăi în captivitate până la 10 ani.

Este important de reținut faptul că în perioada de iarnă, veverița îți va petrece mai mult timp dormind. Acesta este unul din obiceiurile dobandite din mediul ei natural.