Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
Anatomia Animalelor, Etiomorfopatologie Veterinară, Histologie, Boli infecțioase, Chirurgie Veterinară, Expertiza sanitar-veterinară, Epizootologie, Microbiologie și Imunologie, Fiziologie Veterinară, Farmacologie Veterinară, Obstetrică și Ginecologie Veterinara, Biotehnologii în Reproducția Animalelor, Parazitologie, Terapie Veterinară, Semiologie și Imagistică Veterinară, Stomatologie Veterinară.
Unul dintre cele mai populare animale de pretutindeni, vulpea a fost un personaj principal in literatura populara europeana timp de sute de ani. A aparut pe scena istoriei inca din Antichitate, cand Esop ii dedica numeroase fabule acestui mic carnivor din familia cainilor salbatici. Imaginea de animal viclean, descurcaret, indraznet si aproape intrigant persista si in prezent asupra vulpii. Cum mitul si legendele acopera intotdeauna un crampei de adevar o simpla privire in viata acestui animal ar spune totul despre secretele supravietuirii unui adevarat invingator.
Putine animale au fost intr-atat de dusmanite si vanate de oameni precum banala, la prima vedere…vulpe ! Inca de cand am devenit specia dominanta pe acesta planeta si am inceput razboiul crud si absurd cu toate animalele, pe care mintea simplista si uneori bolnava a lui Homo Sapiens le-a declarat daunatoare, (adica fara drept de viata…) vulpea a fost unul dintre cele mai haituite, dusmanite si neintelese animale. A fost vanata cu arcul, cu pusca, cu capcane, cu pasari de prada, cu caini urmaritori si cu caini care scotoceau dupa ea si in vizuini, a fost victima campaniilor de otravire si eradicare, a fost vanata din goana calului si i-a fost distrus habitatul in multe zone… Dar vulpea a invins, si nu numai atat, a devenit cel mai de succes carnivor din prezent. In ciuda atator masuri de distrugere, efectivul exemplarelor de vulpe din intreaga lume a crescut! La ora actuala vulpea este de fapt cea mai numeroasa specie de carnivore din lume, specialistii fiind de parere ca acest mic mamifer cu blana de foc va fi carnivorul viitorului, la propriu…Pentru ca tot mai multi zoologi se indoiesc de sansele ca ai nostri copii sa mai gaseasca lei, lupi, tigri, ursi, leoparzi si alte animale mari in salbaticie. Datorita vanatorii si distrugerii habitatului, pradatorul de top al unei lumi postapocaliptice se pare ca va fi omniprezenta vulpe.
Vulpea roşcată este un mamifer carnivor, din familia Canidae. Pe lângă această specie, dominantă în zona noastră, in lume mai există încă aproximativ 20 de specii de vulpi.
Este răspândită în Europa, Asia, nordul Africii şi America de Nord.
La noi în ţară, trăieşte din Delta Dunării până la limita vegetaţiei forestiere din munţi. Se cunosc două specii: vulpea roşcată, cea mai comună, şi vulpea negricioasă. Densitatea cea mai mare este la deal şi câmpie, unde abundă hrana.
Caracteristici generale
Vulpea este mai mică decât câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul. Are între 7 și 10 kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime, iar coada stufoasă cca 30-40 cm.
Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemănător cu al câinelui, dar iese în evidență datorită cozii lungi și stufoase, care are vârful alb. Blana este roșcată. Vulpea mănâncă, probabil, cele mai multe mici mamifere: șoareci de câmp, popândăi, castori, lemingi, veverițe, iepuri etc. Detectează prada chiar și fără să o vadă (după miros sau după sunet), dar nu aleargă după ea, ci sare asupra sa, cu labele din față, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decât pot mânca la o singură masă și îngroapă ce le prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu “provizii”.
Puii se nasc în vizuini subterane, o singură dată pe an, din martie până în mai. De obicei, vin pe lume câte cinci frați, dar au fost studiate și cazuri extreme: un singur pui sau 12 - la o singură naștere! Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor deschizându-se abia după a doua săptămână de viață. Părinții sunt foarte grijulii cu micuții: mama este mereu în preajma puilor pentru a îi apăra, iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii. Este vorba despre maturi, căci în prima lună puii se hrănesc doar cu laptele supt de la mama lor. Începând cu a doua lună, puii de vulpe sunt luați la vânătoare de către adulți, pentru a începe primele încercări pe cont propriu.
Considerate în trecut “devoratoare de găini”, vulpile au fost vânate cu cruzime ani la rând. Un alt motiv pentru care oamenii nu le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul că acestea răspândesc - mai ales în mediul rural - câteva boli foarte grave, printre care și turbarea. Pot fi afectate în special mamiferele cu care vulpile intră în contact direct, dar boala poate fi transmisă și omului, fie direct prin mușcătură, fie prin intermediul păsărilor din ogradă.
Aspectul exterior si dimensiunile
Vulpea are o constitutie fina. Botul este lung si ascutit, prevazut cu mustati stufoase. Ochii sunt asezati oblic, cu deschiderea pleoapelor ingusta, de culoare rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea gurii sub forma unui ranjit. Urechile sunt scurte si late, purtate ridicat. Caninii sunt foarte ascutiti. Premolarul IV de pe maxilarul superior si primul molar de la nivelul mandibulei sunt mai dezvoltati, purtand denumirea de carnasiere. Mandibula nu prezinta miscari de lateralitate, ci doar in sus si in jos. Vulpea prezinta membre scurte, cele din fata avand cinci degete, iar cele din spate, numai patru. Coada este lunga si stufoasa, purtata de cele mai multe ori printre picioare. Lungimea corpului este cuprinsa intre 110 si 130 cm, din care coada prezinta o lungime de 30 - 40 cm. Vulpea adulta poate ajunge pina la 9 la 10 Kg. De la nivelul capului si pana la jumatatea spatelui, blana vulpii este roscata. De la acest nivel incep sa se suprapuna perii lungi, de culoare sura (cu varful albicios), diminunand intensitatea roscatului. Laturile trunchiului sunt, de asemenea, roscat-sur. Membrele pe fata anterioara si laterala, precum si fata externa a urechilor sunt de culoare neagra. Culoarea neagra mai este intalnita si la nivelul comisurilor buzelor. Culoarea alba este regasita sub barbie, sub gat si pe burta. Coada lunga si stufoasa are parul de culoare sura, putin roscat, iar varful formeaza un ciucure de culoare alba. La unele vulpi se pot vedea pete albicioase din loc in loc in zonele in care in mod normal nu se intalneste acest colorit, pete care reprezinta urme ale unei rai vindecate. Blana vulpii este compusa dintr-un par exterior mai lung si mai aspru, care da coloritul acesteia si un puf profund, des, subtire si lanos, de culoare cenusie. Vara, parul este scurt, cu coada saraca, dand un aspect mai longelin corpului, in timp de iarna, parul este mai lung si mai aspru, formand un guler bogat in jurul gatului.
Glasul vulpii variază, se poate auzi un lătrat în perioada împerecherii sau când puii rămân singuri, mama comunică cu puii printr-un mormăit, rănită sau încolţită ea scoate un ţipăt, iar puii flămânzi scâncesc.
Durata de viaţă este de 12-14 ani. Aprecierea vârstei se face cu aproximaţie după tocirea dentiţiei.
Vulpea vânează singură. Se hrăneşte cu cele mai mici mamifere: şoareci de câmp, popândăi, veveriţe, iepuri, potârnichi, păsări din ogrăzile oamenilor etc. Vara, se hrăneşte şi cu insecte, iar toamna consumă fructe din păduri sau livezi. Asemenea ursului, şi ei îi place mierea de albine şi nu-i pasă de înţepăturile lor până nu-şi umple burta.
Vulpea detectează prada mai ales după sunet sau miros. O pândeşte pe burtă şi sare asupra sa, cu labele din faţă, ca o pisică. Uneori, se foloseşte de tot felul de şiretlicuri pentru a prinde prada sau pentru a-i pierde duşmanul urma. Ele însă, ucid mai mult decât pot mânca, iar ceea ce Ie rămâne, îngroapă în pământ, urmând a reveni altă dată la locul cu provizii.
Duşmanul natural al vulpii este lupul flămând.
În România, vulpile se clasează pe locul doi după iepure, în rândul mamiferelor vânate. Ea este vânată pentru trofeu (craniu şi blană). Blănile vulpilor se folosesc pentru confecţionarea gulerelor, hainelor lungi sau scurte şi căciulilor.
Vulpile mai sunt vânate cu mare cruzime pentru că atacă coteţele cu găini, dar şi pentru faptul că acestea răspândesc mai multe boli foarte grave, printre care şi turbarea. Această boală poate fi transmisă mamiferelor cu care vulpile intră în contact direct, dar poate fi transmisă şi omului, prin muşcătură sau prin intermediul păsărilor din ogradă.
Hrana Vulpea Rosie
Vulpea mananca cele mai multe mici mamifere: soareci de camp, popandai, castori, lemingi, veverite, iepuri etc. Detecteaza prada chiar si fara sa o vada (dupa miros sau dupa sunet), dar nu alearga dupa ea, ci sare asupra sa, cu labele din fata, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decat pot manca la o singura masa si ingroapa ce le prisoseste(ce ramane sau ce vaneaza in plus), urmand a reveni alta data la locul cu "provizii".
Vulpea este nativ un carnivor desavarsit, hranindu-se cu diferite vietati pe care le poate prinde, de la iezi de caprioare pana la tot soiul de insecte. Iarna cand vanatul este putin, trage la lesuri. Este o mare consumatoare de rozatoare, fiind alaturi de nevastuica si uliul soricar, unul dintre cei mai mari dusmani ai daunatorilor agriculturii. In lipsa mancarii, se multumeste si cu fructe, faguri de viespi si albine, puii si ouale pasarilor care cuibaresc la mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita, iar daca prada i-a scapat o haituieste ca un copoi.
Vulpile sunt la origine animale carnivore, dar in prezent s-au adapta si unui regim ierbivor, Astfel o vulpe vaneaza in principal rozatoare de genul soarecilor de padure, sobolanilor, harciogilor, popandailor, iepurilor dar si pasari de genul fazanilor, potarnichilor si prepelitelor. Broastele, soparlele, insectele, si ouale pasarilor intra si ele in dieta vulpilor. In podgoriile din sudul Frantei au fost observate vulpi hranindu-se cu struguri, ceea ce aduce o validare noua cunoscutului proverb! Vulpile sunt singurele canide care vaneaza rozatoare pandind-le si prinzandu-le dintr-un salt, in aceeasi maniera ca felinele salbatice. Spre apropierea sezonului rece vulpile au tendinta de a vana mai mult si chiar mananca fructe de padure.
Reproducere Vulpea Rosie
O pereche de vulpi (caci acest animal este in general monogam) stapaneste un teritoriu care variaza intre 10-50 km patrati in functie de particularitatile terenului si sursele de hrana. Perechile se formeaza in timpul iernii, cand mai multi masculi se aduna si se lupta intre ei pentru o femela, invingatorul gonindu-i pe invinsi din teritoriul sau si al viitoarei perechi. Acest fenomen mai este denumit si Nunta Vulpilor de catre vanatori si padurari.
Puii se nasc in vizuini subterane, o singura data pe an, din martie pana in mai. De obicei, vin pe lume cate cinci frati, dar au fost studiate si cazuri extreme: un singur pui sau 12 - la o singura nastere! Puii de vulpe sunt orbi la nastere, ochii lor deschizandu-se abia dupa a doua saptamana de viata. Parintii sunt foarte grijulii cu micutii: mama este mereu in preajma puilor pentru a ii apara, iar tatal pleaca la vanatoare pentru a asigura hrana intregii familii. In prima luna puii se hranesc doar cu laptele supt de la mama lor. incepand cu a doua luna, puii de vulpe sunt luati la vanatoare de catre adulti, pentru a incepe primele incercari pe cont propriu.
Vulpea nu are totusi o viata usoara, in afara omului, in natura, este vanata de acvilele mari, lupi, coioti, leoparzi, rasi, si glutoni.
Aspecte particulare
Viata reproducatoare
- maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de un an;
- perioada de calduri dureaza 1-6 zile;
- ovulatia este spontana, nefiind conditionata de actul copulator;
- perioada de imperechere este in decembrie-ianuarie in sud, ianuarie-februarie in regiunile centrale si februarie-aprilie, in nord;
- masculul prezinta spermatogeneza maxima (productia de sperma) in perioada noiembrie-martie;
- copulatia dureaza 15-20 minute si este insotita de sunete specifice.
- masculii intra in competitie pentru femele, avand loc lupte acerbe intre pretendenti.
- perioada de gestatie este de 51-53 de zile, vulpea dand nastere, in medie, la 4-6 pui, maxim 12;
- ochii puilor de vulpe sunt intotdeauna inchisi la nastere, incepand sa se deschida din a 12-a zi si fiind complet deschisi in jurul varstei de 17 zile; initial, au culoare albastru-gri, urmand apoi sa se inchida pana la maro-brun pana la varsta de 40 de zile. In timp, culoarea se poate modifica spre o nuanta albastra sau verzui, in functie de rasa;
- dupa 5 saptamani, puilor incepe sa le creasca parul mai rezistent si mai lung;
- in primele 4 saptamani de viata se hranesc exclusiv cu laptele matern;
- vulpoii sunt foarte dedicati familiei lor, astfel ca, in cazul in care, din diferite motive, vulpea moare, rolul acesteia este luat de vulpoi.
Rolul in ecosistem si importanta pentru sanatatea publica
Vulpea, prin stilul ei de viata si de hranire, reprezinta un pion important in tinerea sub control a populatiilor de rozatoare, unele dintre ele adevarati daunatori ai agriculturii. In raport cu interesele umane, vulpea se dovedeste atat folositoare, cat si daunatoare. Printre utilitatile vulpii se numara decimarea rozatoarelor daunatoare agriculturii, curatarea naturii de cadavre, efectuarea selectiei naturale, eliminand vietuitoarele slabe, cu diferite debilitati si bolnave si furnizarea de blanuri de valoare. Vulpea este responsabila de transmiterea unor boli atat la alte animale, cat si in randul populatiei umane. Cel mai frecvent sunt vectori pentru turbare si raie.
BOOSTER MEDIA SRL, CUI 31318579, J15/159/2013
